Skip to content

Poezii de toamna Autodefinire

Poezii de toamna – Autodefinire

© Poezii de toamna – Autodefinire – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Am adunat în pumni, lumina şi tăcerea.
Cu suflet risipit pe vântu-n crengi doinind,
Sub geana dimineţii mi-am aninat averea,
Cristalele de rouă privighetori nuntind.

Cuvântul? Mi-a fost caldă primăvară.
Cruce de dor, ce-n flori m-a răstignit.
Ideea? O mireasă cu nimb pur de fecioară
Etern iubind, în ea m-am regăsit.

Şi de-mi va bate clopotul la tâmplă,
Spre veşnic drum de astre a porni,
Din zămislirea-mi caldă şi adâncă,
În crinul alb, polen va înflori,
Eternizând, un suflet de copil.

 

Published inPoeziiPoezii de toamnă

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *