Poezii de dragoste – Simfonie fantastica
© Poezii de dragoste – Simfonie fantastica – oferit gratuit de luncamihaela.ro
lui M.
Odă mi-ai fost! Eu versul din poem.
Ne străbăteau auzul, ruine de cuvinte.
Tăcuţi… păşeam spre astre, pe-acord de Recviem.
Eterici fără trup. Cruci fără de morminte.
Ţi-am fost o blândă rugă, când tu mi-erai blestem.
Ne lăcrima privirea, icoana Preacurată.
Pe drumuri paralele, ne destrămam etern,
Venind din nicăieri, plecând spre niciodată.
Eu?… doar cristal de rouă, tu treaptă către seară.
Ne odihnim la umbra altui vis.
Petale izvorii, în faguri moi de ceară,
Polenizând pe aripi de albatros ucis.
Vibraţie grea de liră mi-aş fi dorit să fiu,
Să-ţi port acordul către zări senine
Dar ai păşit devreme, spre porţi de, prea târziu
Şi-altarele speranţei s-au năruit în mine.
Cu sufletul potop, deşertu-aş înflori
Pe firul unei clipe, prin poarta dintre stele,
Pierdut pe curcubeu din doruri te-aş clădi,
Din zbor de fluturi albi şi cuib de rândunele.
Dă-mi ora dintre astre, genune să se nască,
Dă-mi somnul de pe ape, cu el să te cuprind.
Pe firu-ntors al ierbii, cometele nuntească,
Sidef de stea polară pe inima-mi murind.
Be First to Comment