Poezii de toamna Autodefinire

Poezii de toamna – Autodefinire

© Poezii de toamna – Autodefinire – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Am adunat în pumni, lumina şi tăcerea.
Cu suflet risipit pe vântu-n crengi doinind,
Sub geana dimineţii mi-am aninat averea,
Cristalele de rouă privighetori nuntind.

Cuvântul? Mi-a fost caldă primăvară.
Cruce de dor, ce-n flori m-a răstignit.
Ideea? O mireasă cu nimb pur de fecioară
Etern iubind, în ea m-am regăsit.

Şi de-mi va bate clopotul la tâmplă,
Spre veşnic drum de astre a porni,
Din zămislirea-mi caldă şi adâncă,
În crinul alb, polen va înflori,
Eternizând, un suflet de copil.