Poezii de toamna Nu sunt ce nu pot fi

Poezii de toamna – Nu sunt ce nu pot fi

© Poezii de toamna – Nu sunt ce nu pot fi – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Din lut mi-e trupul însetat de soare,
Dumnezeirea, un olar durut,
M-a zămislit în veşnică-ntrebare,
Am fost ce sunt sau numai am crezut?
Străin mi-e zborul păsării măiastre,
Dumnezeirea, cuibul odihnit,
Pe frânte aripi, visele albastre,
Agonizând spre dorul ne-mplinit.
În sânge plânge ce n-am fost vreodată
Iar vena e pocal pentru ce-am fost,
O umbră, chip de fiară blestemată,
O lungă noapte dup-o zi de post.
Cu trupul treaptă clocotind de dor,
Îmi moare clipa adormită-n palmă,
Iar îngerii cu aripile lor,
În mii de curcubee se destramă.