Skip to content

Poezii de toamna Nu sunt ce nu pot fi

Poezii de toamna – Nu sunt ce nu pot fi

© Poezii de toamna – Nu sunt ce nu pot fi – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Din lut mi-e trupul însetat de soare,
Dumnezeirea, un olar durut,
M-a zămislit în veşnică-ntrebare,
Am fost ce sunt sau numai am crezut?
Străin mi-e zborul păsării măiastre,
Dumnezeirea, cuibul odihnit,
Pe frânte aripi, visele albastre,
Agonizând spre dorul ne-mplinit.
În sânge plânge ce n-am fost vreodată
Iar vena e pocal pentru ce-am fost,
O umbră, chip de fiară blestemată,
O lungă noapte dup-o zi de post.
Cu trupul treaptă clocotind de dor,
Îmi moare clipa adormită-n palmă,
Iar îngerii cu aripile lor,
În mii de curcubee se destramă.

Published inPoeziiPoezii de toamnă

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *