Poezii de toamna Mutenia colii

Poezii de toamna – Mutenia colii

© Poezii de toamna – Mutenia colii – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Dacă aş scrie despre pământ,
i-aş profana poemele,
scrise cu sevă de ierburi,
pe firida mutelor pietre,
pe colbul uliţei uitate
pe ape răstignite
la umbra neliniştilor.
Pământul e-o nuntă pe cruce
a cărei amintire
moare şi se naşte mereu
la intersecţia
dintre cer şi Dumnezeu.
Să scriu despre cer
i-aş profana poemele scrise
pe aripa păsărilor
pe muţenia văzduhului
pe-o geană de astru
beat de prea multă culoare.
Să scriu despre Dumnezeu
Suspendat în propriul
său poem înveşnicit?
Cupolele pleoapelor sale
Necuprinse rămân în cuvinte
Asemenea cerurilor
De sub care se revarsă
În dureroasă taină.
A-l descompune
pe Dumnezeu în cuvinte
Blasfemie
Nu lui adusă
Ci nemăsuratei
Iubirii din care
Trup fară carne
s-a-întrupat
Singurul poem ce permis
îmi rămâne
este poemul lui EU
gângavă silabisire
unicitate prin repetiţie.
Mută, scriu despre
tăcere,
cu mâna stângă
ca să-mi curgă inima
în cerneală.
Pe coală de suflet
scriu singurul poem
ştiut.
poemul tainelor
rostuite sub umbre.