Skip to content

Trecultul moare in fiecare clipa

Îmbracă-mă în flori de tei,
Fă rug din ele şi mă arde,
Noptatic spânz prin ochii mei,
Mă mor murind din dor de moarte.

Fă-mi cimitir din trei lalele,
Cu rădăcini în palma-mi mută,
Şi cruci din os de rândunele,
Mormânt în stânca nebătută.

La crucea veştejită-n iarnă,
Sub gerul vremii scârţâind,
Pe trupul amintirii-s haină,
Din neplecare, nevenind.

Şi-apoi colină cu mărgele,
Prin brusturi, bani de ort nedat,
Voi adormi în ochi de iele,
Nelegănat, nedescântat.

Doar uneori, în nopţi de sare,
Cu stele ciuturi de fântână,
Voi coborî în ochi de mare,
Catarg epavei prin furtună.

Published inPoezii

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *