Poezii de la cititori - Constiinta

O prea dulce copila, imbracata-n zestrea-i fina,

Privea cioburile animate de privirile lor dispersate,

Dorinta frivola de a-i aduce pe calea divina

Arzotoare in miez de noapte cu ganduri infrigurate.

Rupta din constiinta universala, intrupata in neputinta materiala,

Zamislita din momentul 0, aducatoare de lumina imperiala

Purtand semnul vesniciei in crestetul ei imparatesc

Si o datorie graita din astralul ingeresc.

Soarele-i lucea in ochii migdalati, rasfrant in sufletul ingenuu,

Buzele virgine dansau si infaptuiau un zambet perpetuu.

Voalul celest ii tainuia cu mare vigilenta corpul profiriu

Mandorla inteleapta o ghida pe drumul lumii pirpiriu.

O constiinta instrainata de un trup muribund,

O voce saltand in crescendo-ul pudibund

O poveste incalcita despre elegia perena

O viata rasarita din angoasa arena.

Cu calitati supreme Ea a fost desavarsita,

Dar si cu slabiciuni omenesti, cosita.

Aspira la momentul cand va fi printre ai sai,

Pana atunci isi va face datoria pentru noi.

Stia natura fiintei materiale, iar atunci cand s-a ivit in cale

Sansa de a evolua, a acceptat fara ezitare.

Plina de gandiri superficiale, insusite din existenta milenare

Te-ai intrupat in telurul profan pentru o simpla alinare.

Cununa efemera se impleteste in diamante iertatoare

Iar Ea vi le aseaza pe fruntea voastra visatoare,

Militari in armata oamenilor fara umanitate,

Crestini mincinosi in falsa societate.

Linistea sporita prin contrastul a unor conflicte

S-a agravat de-ndata in furii nemarginite,

Posedate de multe generatii abolite

Din cauza unor mercenari ai lumii inegrite.

Unii v-ati trezit si v-ati eliberat de firele usturatoare

Pe care aceia le-au implantat in voi cu mare greutate.

Acum urmati-va calea spre armonizare,

Ajutand pe cei aflati in nepasare.

Poate tu cel care ai surprins adevarul crunt,

Poate ai vrea sa O intalnesti si sa-I vorbesti.

Du-te in fata unei oglinzi si acopera-ti ochii.

Acum deschide-i. O vezi?

Poezii de la cititori – Constiinta