Poezii de primavara Noapte in Lancram

Poezii de primavara – Noapte in Lancram

© Poezii de primavara – Noapte in Lancram – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Lângă biserica,
cu turla prinsă,
de catargul norilor,
albastre constelaţii,
se cunună între două dimineţi.
Cu timpul,
Pulsând invers prin vene,
furaţi de ruguri,
înţepenim uşa nopţii.
Hipnotizaţi de jocul,
ielelor prin ramuri.
ardem o lacrimă,
cuprinşi de primara sete,
a punctului,
dezrobit de haos.
De pe umerii sufletului,
cade mantia orgoliilor,
ca să renaştem rotund,
lunecând,
pe izvoare rotitoare,
de mirabile seminţe,
negerminate încă.
Nefiinţa,
rupe fâşii,
din fiinţă,
franjurându-o.
Prea mici în sine,
făr’ de munţi,
în trupuri,
suflete făr’ de rădăcini,
ne prelingem printre ridurile
lutului.
Dincolo de noi,
altarul lui Zamolxis,
nemuşcat de timp,
aşteaptă mirii lunii,
în alai de lebede,
negre.
Dincolo de el,
prea cuprins de nepustiuri,
Marele Anonim,
plămădeşte poemul luminii,
în temniţa tainei.
Niciodată singur,
Unic – Etern,
înflorind castanii,
pe sicriele viorilor.
Fior de florar,
sub tălpile ce ni s-au
încătuşat în umbră.
Adie a dimineaţă.
Din lanul lui
Va Fi Mereu,
ochii prind,
Mac cu stamine de piatra-Râpa Roşie.
Crucea Eternităţii – timp prins sub tâmpla stângă.