Skip to content

Sceneta Horea

Sceneta – Horea

© Sceneta – Horea – oferit gratuit de luncamihaela.ro

PERSONAJE

  • HOREA
  • RECITATORI

(Cântec – O plecat moțu prin țară)
(Ton rar și trist, a jale)

RECITATOR

Plâng munţii… plâng munţii Zarandului.

RECITATOR

Vuiesc brazii… jeleşte cetina bradului.

RECITATOR

Cerul e greu… şi trist ne apasă…
Sărăcia în zdrenţe, umblă din casă în casă
Ca o stăpână şade cu noi la masă.

RECITATOR

Greu ne strânge jugul cel străin
În strachini avem strănsă otravă şi pelin.
Şi-i atâta împilare
Nimeni de moţ milă n-are.

RECITATOR

Unguru şi împăratu,
Tot Ardealu o calcatu
Cu bir greu ne-o împilatu…

(Cântec – Plânge Ardealul)
(Rar, ton de rugă)

RECITATOR
Vin frate Horea, alină-ne durerea
Vin crăisorule de la Albac.
Cu jugu-n gât nu mai avem puterea,
să mai trăim…
Ne stingem toţi de-o boală fără leac.

RECITATOR

Vin frate Horea… alină-ne durerea
Nu-s lemne-n vatră, nu-i mămăligă-n bol
Ni-s umbre pruncii pe cărări de munte
Iar noi murim încet de mila lor.

RECITATOR

Vin frate Horea… alină-ne durerea
Că gemem greu sub talpă de străin
Răpuşi de suferinţi şi împilare,
nu mai putem răbda.
Ne ducem crucea noastră
spre porţi de ţintirim.

RECITATOR

Vin frate Horea… ajunsu-ne-a cuţitu pân la os.
Ne fierbe sângele prin vene
Destul răbdat-am…. destul umiliţi am fost.

(Schimbare de ton – Tare, a blestem)

RECITATOR

Ardă-l focu pe străin
Că ne face viaţa chin.

RECITATOR

În flacăra iadului
Ardă grofu dracului.

RECITATOR

Să stea talpă iadului
Jugul austriacului.

RECITATOR

Dă-i doamne străinului
Numai calea spinului.

(Schimbare de ton, rar a rugăciune)

RECITATOR

Fă-te Doamne rug de pară
Străinu din ţară piară.

RECITATOR

Fă-te Doamne rug de foc
Arde-l pe străin pe loc.

RECITATOR

Fă-te Doamne cruce sfântă
La Tin moţii să se plângă.

RECITATOR

Dă-ne Doamne mila ta
Că nu mai putem răbda.

(Cântec – Ocrotește-i Doamne pe Români)

HOREA

Jale-n munte, jale-n deal
Plânge, scumpul meu Ardeal.
Că-i căzut în grea robie,
La-străin şi-mpărăţie
Şi nu-i nime-n lumea mare,
Să-i aducă alinare.
Frate vultur, du-te-n zbor
Şi le spune moţilor,
Că destul am aşteptat
Milă de la împărat,
Ne-o vândut şi ne-o trădat.
Vulture din albe creste
Du-te-n zbor şi poartă veste
Să se-adune la Câmpeni
Toţi moţii din Apuseni.
Şi toţi moţii din Zarand,
Să m-aştepte-n târg la Brad.
C-oi veni pe mândru cal
Să rup jugu de pe-Ardeal.
Jugu greu, de la străin,
Ce ne-o făcut viaţa chin.
Tu Crişane, al meu frate,
Îi timpu pentru dreptate.
Iar tu, Cloşco, adună moţii,
Să ne răsculăm cu toţii.
Moţii mei cu toţi să vie
Să scăpăm de iobăgie.
Io, oi mere-n fruntea lor,
Să le fiu conducător.
Şi nu m-oi opri din cale,
Pân la marea liberare.
N-oi avea nici zi nici noapte,
Pân nu s-o face dreptate.
Tot la trap ne-om duce calul
Pân om libera Ardealu.

(Cântec – Ocrotește-i Doamne pe Români)

RECITATOR

Auzi, soro? Buciumele sună.
Ce-o fi vestind?

RECITATOR

Vestesc surată-n munte, grea furtună.
Moţii toţi s-or răsculat,
Înspre Alba mi-or plecat.

HOREA

Hai veniţi, moţi, fraţii mei!
Şi luptaţi ca nişte zmei,
Pe calea Abrudului,
Şi pe valea Tibrului,
Să scăpăm de sărăcie,
Să ne rupem din robie.
Şi la Alba, în cetate,
Om cere la grofi dreptate.
Cu vorba de nu ne-o da,
Cu toporu ne-om lua.
Să-i ferească Domnu lor,
De mânia moţilor.

(Cântec –  Cât o fost Horea împărat)

RECITATOR

Cântă buciume pe creste,
De la Alba-aduce veste.

RECITATOR

Ce veşti ne-aduc de-acolo din cetate?

RECITATOR

Grele veşti surato.
Pe Crăişor, l-or condamnat la moarte.

(Scimbare de ton)
(Tare a blestem)

RECITATOR

În veci să fie blestemat
Acela ce pe Horia l-o trădat.

RECITATOR

Să nu îl rabde-n veci acest pământ.
Furtună-n suflet şi în minte vânt,
Acela ce pe Horea l-o vândut.

RECITATOR

Să umble-n lume ca un câinele turbat,
Să n-aibă somn acel ce l-o trădat.

RECITATOR

Ca şarpele să se târâie
Şi drumu să-i fie fără spor
Acel ce l-o vândut pe Crăişor.

RECITATOR

Blestemat să fie Iuda dintre moţi.
Când l-o vândut pe Horea,
Ne-o omorât pe toţi.

RECITATOR

Tăceţi suratelor şi nu mai blestemaţi.
Nu-i dreptu vost ce s-o făcut să judecaţi.
Că nu sunteţi Dumnezău,
Să judecaţi pe cel ce face rău.
Mai bine smerite vă-nchinaţi
Şi pentru Horea-al nostu la Domnu vă rugaţi.

(Scimbare de ton)
(Rar a rugăciune)

RECITATOR

Doamne Dumnezeule mare şi iubitor
Coboară mila ta şi scăpăni-l pe Crăişor.

RECITATOR

Dumnezeule Tatăl Ceresc,
Ascultă ruga celor ce jelesc.
Alină jalea noastră-a tuturor
Şi apărăni-l Doamne,
Pe-al nostru Crăişor.

RECITATOR

Dumnezeule stăpân al tuturor,
Dă-le un semn moţilor,
Despre mare mila ta.
Scapăni-l pe Horea.
Nu-l lăsa pe mâna duşmanului
Că ni-l vor pierde
Şi om rămâne ai nimănui.

Cântec de jale

RECITATOR

Sus pe dealu Furcilor
L-or adus pe Crăişor.
Cu picioarele legate,
Şi mâinile ferecate.

RECITATOR

Când pe spate ni l-or pus,
Groaza-n oase ne-o pătruns.
Când ni l-or lovit cu roata
Buciumu-n munte sunata.

RECITATOR

Când mâinilo-or sfărâmat
Moţii capu şi-or plecat
Să nu vadă nimenea,
Ochii… ce le lăcrima.

RECITATOR

Când lo sfărmat la picioare
O fost grozăvie mare.
Moţii toţi pumnii şi-or strâns,
Să nu hohote de plâns.
Când pieptu i-or sfărâmat
Moţii toţi s-or închinat
La Dumnezău s-or rugat.

(Rar, a poveste)

RECITATOR

În cetatea de pe deal
Plânge maica din Ardeal.
Şi pe dealu furcilor,
Plânge maica moţilor.
Şi-i lacrima amară
C-astăzi pruncu-i o să piară.
Şi-i lacrima de sânge
Horia pe roată se stinge.

HOREA

Maica mea de la Albac,
Auzi clopotele, trag,
Clopotul în turlă plânge,
Roata grea, trupul îmi frânge.
Nu fi tristă, maica mea,
Chiar de moartea mi-o fi grea,
Că mă duc la Dumnezău,
S-apere poporul meu.
Sus pe deal, tu nu mai plânge,
Chiar de-o fi eu plin de sânge,
Când roata, trupu mi-o frânge.
Că moi duce sus, în cer,
La Dumnezău ca să-i cer,
Pentru moţii mei, dreptate.
Să trăiască-n libertate.
Fi mândră, măicuţa mea,
Că moţii nu m-or uita,
Iar de astăzi, am să mor.
Oi muri pentru popor,
Şi cât or fi moţi în munte,
Numele n-or să mi-l uite.

Cântec de jale

RECITATOR

Gorunule din Ţebea, tu te frângi,
Pe-al nostru Crăişor, ca să ni-l plângi.
Dă-ne şi nouă gorunule o rămurea
Să-i facem Crăişorului sicriu din ea.
La umbra ta bătrână şi stufoasă
Lui Horea nost să-i facem pe veci casă.

RECITATOR

Gorunule din Ţebea tu te frângi
Sub ramurile tale să ne strângi,
Să-l plângem pe al nostru Crăişor,
Ce a murit de dragul moţilor.

RECITATOR

Gorunule din Ţebea,
Să nu îmbătrâneşti.
Rămâi falnic prin timp,
Cum astăzi eşti,
Cu ramurile tale veşnic să doineşti,
De Horea-l nostru, mândru Crăişor
Ce a murit de dragul moţilor.

RECITATOR

Şi când prin ramurile tale-o bate vântu,
Om şti că Horea ne-apără pământu.

RECITATOR

Şi când în ramurile tale păsările-or ciripi,
Om şti ca Horea vine-a ne vorbi.

RECITATOR

Şi când coroana ta se va-nchina
Vom şti că Hrea greu ne-o blestema.

HOREA

De veţi uita din inimă Ardealul,
Să vă blesteme munţii Apuseni
Vă ningă peste creştet tot amarul,
Ce-a îndoliat măicuţe de oşteni.
Vă sângereze Sarmisegetuza,
De Someş, Criş sau Mureş n-aţi cinstit,
Şi lacrima să vă sărute buza
De în gorun la Ţebea a trăznit.
Vă răstignească Domnul, greu în piatră.
În tâmple vă vibreze, toţi morţii din Carei,
Cutreiere-ţi fiinţa, crai Horea tras pe roată,
Şi crima, săvârşită la Moisei.
Căci inima mi-e toată cât Ardealul
Şi-n Apuseni în munte acolo-i dorul meu,
Privighetori în piept, mi-s naiul şi cavalul.
Ardealul meu, e Sfântul Dumnezeu.

Published inPiese de teatruSceneteScenete generalaScenete liceu

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *