Skip to content

Sceneta Alegerea

Sceneta – Alegerea

© Sceneta – Alegerea – oferit gratuit de luncamihaela.ro

PERSONAJE

  • IUBIREA
  • MÂNDRIA

IUBIREA

Eu, dragii mei, Iubirea sunt.
Venită pe acest pământ,
Demult, tare demult în timp,
Nu de la zeii din Olimp.
El, Cel din Cer de-acolo sus
În sufletul vostru m-a pus.
El, Dumnezeu adevărat,
Pe oameni i-a înnobilat,
Când a iubi i-a învăţat.
Un dar sunt, dar ce este dat
Doar pentru sufletul curat.
În suflet rău, suflet câinesc,
Fără să vreau, mă ofilesc.
Iar Dumnezeu, priveşte blând,
În cerurile-i lăcrimând…
Primindu-mă în poala sa,
Mă mângâie spre-a învia
Şi a pleca din nou spre lume.
Căci ce-ar fi omul fără mine?
Biet călător, ce nu ar şti,
Că sensul vieţii-i a iubi.

MÂNDRIA

Auzi la ea lăudăroasă,
Te crezi cumva cea mai frumoasă?
Sau dar fără de preţ în lume?
Dar dragă, ai uitat de mine.
Mândria sau orgoliul sunt
Venită pe acest pământ
În suflete să mă pitesc
Cu seva mea să le-otrăvesc
Şi eu să cresc, să cresc, să cresc.
Cine mai crezi că-n astă lume
Nevoie ar mai avea de tine?
Tu, îi înveţi ce e blândeţea
Şi să iubească frumuseţea.
Prostii, dragă, prostii.
Ascultă aici, poate nu şti
Doar omul mândru, niciodat’,
Nu poate fi îngenuncheat
Iar omul mândru, orgolios,
Pe lume e tot ce-i frumos.
Doar mândru omul dacă este,
Obţine-n viaţă ce-şi doreşte.
Mai crezi şi-acum că tu iubirea,
Aduci în lume fericirea?
Şi crezi că cei ce ştiu iubi
În viaţă pot a reuşi?
Îţi spun eu dragă, că greşeşti.
În viaţă, ca să reuşeşti,
Şi pentru fericit a fi,
Nu e nevoie de-a iubi.
De mine, mândră care sunt,
Eu, doar mândria pe Pământ,
Pot omului a-i dărui,
Tot ce în lume-şi va dori.
Ascultă-mă când îţi vorbesc,
Să vezi cât te dispreţuiesc.

IUBIREA

Îmi spui că mă dispreţuieşti?
Hai să te-nvăţ şi să iubeşti.

MÂNDRIA

Doamne, ce siropoasă eşti,
Chiar mă scârbeşti.
Haide să nu o mai lungim,
La judecată să pornim,
Şi oamenii să hotărască,
Cu cine vor ei să trăiască
În suflete să o primească
Şi care dintre noi anume,
Mai importantă e pe lume.

IUBIREA

Primesc să merg la judecată
Dar, vreau o judecată dreaptă.
Şi voi ca judecată-a fi
De grupu-acesta de copii.

MÂNDRIA

Bine, nu mă împotrivesc,
Judecători a-mi fi, primesc.

CĂTRE GRUPUL DE COPII

Frumoşi vă văd şi îmi păreţi,
Nu doar frumoşi ci şi isteţi.
Aşa, că rog să judecaţi
Pe cine-n suflet acceptaţi.
……………….
COPIII RĂSPUND

Iubirea!

MÂNDRIA

Da, cu dreptate ei ne-au judecat.
Se pare că ai câştigat
Şi locul meu nu e aci
În sufletele de copii.
Să nu crezi că vei scăpa
Şi-n lume nu te-oi detrona.
Dacă copiii nu mă vor,
Să cresc în sufletele lor,
Sigur în lume voi găsi,
Oameni ce mă vor preţui
Şi-n suflete mă vor primi.

CĂTRE SALĂ

Cine dintre dumneavostră
În suflet vrea să mă primească?
Nimeni, chiar nimeni nu mă vrea?
Lovită-s în mândria mea,
Aşa că plec. Da, voi pleca!
Hai! Pa!
Ştiu sigur că veţi regreta
Plecarea mea.

Published inPiese de teatruSceneteScenete generalaScenete gimnaziuScenete liceu

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *