Skip to content

Relatare Ion Brad

Ion Brad
Ion Brad

Ion Brad – Am citit nu de mult, volumul de versuri cu titlu romantic “La hanul sufletului meu” semnat cu un nume parcă tradus din arabă, Acnul Aleahim, de fapt, citit invers, numele doamnei Mihaela Lunca.
Pe coperta a IV-a a cărţii, colegul Mircea Micu, poet, prozator, eseist de seamă al lumii noastre literare a întâmpinat-o aşa cum se cuvine unui talent atât de sensibil şi autentic.
Desprind doar finalul acestor succinte dar definitorii recomandări facute cititorilor:

“Într-o lume în goană după amăgitoare străluciri de staniol, cu experienţe goale de conţinut, cartea acestei poetese este o invitaţie la visare, cu armonii şi sunete de versuri capabile să transmită acel fior al emoţiei adevărate. Să fie într-un ceas bun şi bine aţi venit la poarta hanului în care se intră fără prejudecăţi. Ca într-o bisericuţă din Ardeal.”

Întru totul de accord cu aceste linii de portret. Întâmplându-mă să mă aflu acasă în Ardeal şi ajungându-mi sub ochi manuscrisul unui nou volum al poetei de la Alba Iulia, mă bucur să observ ca aripile poeziei sale au dobândit şi mai multă energie şi poftă de zbor. O face pe deasupra unor valuri adeseori neliniştite sau chiar agitate, peste peisagii sufleteşti încolţite de frământări existenţiale, de fericirile şi nefericirile iubirii, aşa cum poezia autentică românească şi universală a făcut-o întotdeauna.
Nu e cazul, cred, să selectez aici exemple, lăsându-le viitorilor cititori plăcerea de a le descoperi şi alege singuri, fiecare după gustul şi exigenţele sale. Oricum, chiar prima strofă a poeziei de început poate duce în ispită orice iubitor de poezie inspirată.

„Nu-mi pune cătuşe pe zbor,
Lasă-mă pajură rotindu-mă-n vise,
Cu aripa stângă să mângâi uşor
Ruguri de gând, patimi de legi interzise.”

Se pare că respiraţia pământului natal al lui Lucian Blaga, în cuprinsul căruia vieţuieşte şi poeta noastră, adie ca o boare benefică asupra versurilor sale.
Să fie într-un ceas bun reîntâlnirea editorială cu viiotrii colegi de literatură şi criticii exigenţi ai zilelor naostre. Ştiu bine că sunt destui şi în Alba Iulia şi la Blaj (unde am citit acest manuscris), ca şi în întreg Ardealul.
Să sperăm însă că dacă primul volum a trecut binişor munţii spre Târgovişte, unde a început tiparul românesc, cel nou poate ajunge şi în Bucureşti sau orinde în Patria Poeziei.

Ion Brad

Published inRelatari

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *