Skip to content

Poezii de toamna Sub umbra, talpi mi-au crescut

Poezii de toamna – Sub umbra, talpi mi-au crescut

© Poezii de toamna – Sub umbra, talpi mi-au crescut – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Ai crezut că mă vei opri
Dacă îmi sfâşii tălpile.
Nu ţi-ai amintit de şerpii
Ce în noi dormitează.
Târându-mă,
Prin noroaie şi praf,
plecam…
Plecam neveninată,
O umbră fără tălpi.
Ziduri, ai ridicat
Crezând că mă vei opri.
Nu ţi-ai amintit de ierburi.
Coatele, ciotul aripii ce-am fost
le-am zdrenţuit
în franjuri de iederă
sufocând zidul.
Ridicată pe coate
Plecând…
Plecam
Nezburată
Nud în inimă
Veşmânt al plecării
Două cioturi de aripi.
Şi pentru că mai înalte bariere
Mi-ai aşezat în cale
Braţele am deschis
Amintindu-mi că odată,
Pasăre am fost.
Zbucium în mine, zborul plecării…
Pe braţele inimii
Mi-am aşezat sufletul
şi împreună…
Plecam…
Plecam necuminţită,
Spre fagurele nechemării,
Ceruită cu neplânse lacrimi.
În urmă rămâneau,
Genunchii,
Uitaţi în lutul rugăciunii.
Ploua cu Dumnezeu
În timp ce străbăteam
Fără tălpi, poteca trecerii
În umbră.
Înainte de a mă destrăma
Peste lanuri de ceaţă,
Sub umbră
Tălpi mi-au crescut.

Published inPoeziiPoezii de toamnă

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *