Skip to content

Poezii de toamna Mimul

Poezii de toamna – Mimul

© Poezii de toamna – Mimul – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Printre culori,
Mimul mimează că pictează.
La bal,
Mimează că dansează.
Mimul, mimează că zâmbeşte,
Apoi, că vede,
Când priveşte.
Mimează chiar că şi gândeşte.
Mimându-şi viaţa,
El trăieşte.
Cu mima încrustată-n sânge,
Mimează,
Ochiul care plânge,
Până-ntr-o zi,
Când obosit de vină,
Mimează,
Dorul de lumină,
De răzvrătit,
Pe neputinţa firii,
De răstignit,
Pe crucile iubirii.
Pajişti de vânt,
În juru-i risipeşte,
Când bietul mim,
Mimează
Că iubeşte.
***
Un suflet năpădit de iască,
Ce nu putea nici să iubească
Secătuit şi gol de sine,
Nefericitul rege peste mime,
Pătrunse pe tărâmul interzis,
Al curcubeului creat de vis.
Mimează mimul
Că visează.
Visează mimul,
Că mimează.
Pană-ntr-o zi,
Când răvăşit de vis,
Mimează
Că s-a sinucis.
În urmă-i,
Curcubeul se destramă,
În pete de culoare,
Peste rană.
Biet mim,
Oare ai existat?
Sau sufletu-mi bolnav
Doar te-a mimat.

Published inPoeziiPoezii de toamnă

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *