Skip to content

Poezii de toamna Dorul necuvintelor

Poezii de toamna – Dorul necuvintelor

© Poezii de toamna – Dorul necuvintelor – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Aş vrea să-ţi scriu…
Despre ei, despre noi,
Despre-a lumii pustiu.
Dar cuvântul mi-e gol,
Căci pământul,
S-a-ntrupat în cuvânt,
Înainte ca din cuvânt,
Să se plămădească
Trupul meu de pământ.
Şi atunci, eu şi noi,
Zămislim din cuvinte,
Doar un strat de noroi.
Caut un vers,
Despre ei, despre noi,
Despre univers.
Dar cuvintele mirese-au nuntit,
Înainte ca eu să mă fi plămădit,
Din pământ,
Spre cuvânt.
Şi nuntite,
Cuvintele au prins sens,
Cununate etern,
Într-un vers.
Despre ce-aş putea să-ţi mai scriu,
Când născută
Devreme,
M-am născut,
Prea târziu?…
Poate tristă aş fi,
Dacă-aş uita să-mi amintesc,
Că-mi rămâne totuşi,
Să trăiesc.
Oricât lut s-a zidit,
Sau cuvânt s-a rostit,
Dumnezeu m-a clădit,
Să trăiesc!
Şi cu palma întinsă,
Spre-a vrea,
Cu lumina-adunată în ea,
Conturez, viaţa mea.
Şi-n conturul cuminte-aşezat,
Stau iubiri…
Despre care,
Numai eu am aflat.

 

Published inPoeziiPoezii de toamnă

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *