Skip to content

Poezii de dragoste Planeta dorului din crini

Poezii de dragoste – Planeta dorului din crini

© Poezii de dragoste – Planeta dorului din crini – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Varianta II

Dumnezeu a creat!
Iar mie, muritor cu trup de carne
şi suflet de neguri,
mi-a pus în mână,
o planetă.
Ţi-am dăruit-o firesc,
deschizându-ţi drum
spre… neadormitele mele raiuri.
***
Atunci…
când rătăcit
Nu-ţi găseai loc în lume,
Han de popas
ți-a fost
inima mea.
Ascunsesem acolo
o fâşie de univers înflorit.
Mi-ai luat planeta
din mâna dreaptă
ca într-un joc în care
erai iubit…
Zorii
suspendaţi de ferestre
picurau
înrourându-ţi ramurile.
Irişii mei,
beţi de albastru
s-au făcut cortina
pentru cabaretul stelelor tale.
Lumina privirii mele
oglindă pentru
un singur chip,
răsărit peste lumea ta.
Îndoielile mele,
curgere siderală
prin nopţi,
învolburate,
de buze zdrenţuite,
în săruturi,
cu gust de migdale.
Obosit de prea multă iubire,
ţi-ai aşternut chipul
peste pântecele planetei,
să-ţi curgă sevă prin trup
înverzindu-te.
Până când,
secatuit de tine însuţi,
mi-ai înspinat degetele.
Ploi însângerate
se destrămau peste apusuri.
Ultimul crin
al planetei
agonizând în propriile-i ceruri
înflorea în
petale roşii.
***
mutâ în neuitare
mă ploua prin dor.

Published inPoeziiPoezii dragoste

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *