Skip to content

Poezii de la cititori – Versuri din testament

Poezii de la cititori – Versuri din testament

© Poezii de la cititori – Versuri din testament – oferit gratuit de luncamihaela.ro

Acestea pot fi ultimele mele versuri și sunt tot pentru tine,

Vreau să știu că dacă azi plec, vei fi bine mâine,

Să nu îți treacă prin gând că ne vom revedea curând!

De mă vei vedea plecând, nu vreau să te văd oftând și suspinând

Sau sperând că mă vei urma curând. Vreau să te văd râzând,

Arzând de nerăbdare să trăiești urmând calea fericirii, nu plângând,

Iar când am să plec, de am să plec cu tine-n gând,

Promite-mi că îmi vei aprinde o lumânare la mormânt!

Mă las purtat de cuvânt până când voi fi spulberat ca prafu’-n vânt,

Lângă inima ta cunosc singurul loc sfânt de pe pământ,

Și nu uita s-aduci și-o floare, că doare când sufletul moare!

Și doare când ești încă viu și simți cum sufletul ți se pierde în zare,

Și nu uita să zâmbești în urma plecării mele, fără dileme!

Cu gândul la tine am trecut peste toate acele grele probleme.

Și nu uita să nu verși lacrimi pe aceste versuri din testament!

Amintește-ţi de momentele în care așteptam cu nerăbdare să te revăd, să te strâng la piept!

Și nu uita să ții capul sus, să îți urmezi visele!

Ține cont de ce ți-ai propus! Nu lăsa pe nimeni să îți spulbere dorințele!

Pe măsură ce înaintam spre viitor, părea că mă pierdeam, dar deveneam tot mai puternic.

Și nu! Nu ai vorbit niciodată singură. Vorbeai cu sufletul meu, dar el îţi răspundea din întuneric.

Te-am iubit cum am știut mai bine, am pus fericirea ta pe primul loc,

Știu că a meritat! M-ai atras cu ușurință în cel mai tentant joc,

Nu a fost deloc ușor când am păstrat distanța doar să nu te rănesc,

Nu a fost vorba de o altă fată, era decât câte o dată neagră din calendarul meu grotesc…

Te văd cum te îndrepți spre trupul meu lipsit de viață,

Ești schimbată la față, verşi lacrimi în fiecare dimineață,

Fapt ce dezgheață lumea mea de gheață, dar știu că mă vei uita,

Că vei pleca spre lumea ta și că mă vei ierta,

Te rog, ridică privirea din pământ! Steaua ta e acolo sus. Privește cerul înstelat!

Nu uita ce ai trăit, dar nici nu regreta că am plecat!

Urmează calea fericirii! Eu te voi ghida de sus,

Observ pe chipul tău un surâs. Îmi lași impresia că mă auzi. Fericirea ta nu va avea apus!

Asta mi-am propus și știi bine că mereu am luptat pentru vise,

Acum va fi la fel chiar dacă de aici par a fi interzise.

Fă primul pas spre fericire, primul pas spre o nouă viață!

Zâmbește cât mai des! Stai departe de lumea de gheață!

Primește mereu în față! Lasă trecutul în urmă!

Te simt. Ai rețineri, dar voința mea te îndrumă,

În cele din urmă te regăsești, privești cerul înstelat,

Și îţi amintești ce ți-am zis când am plecat.

Zâmbești. Îți dorești pentru o clipă să mă urmezi,

Dar eu te privesc și îţi șoptesc pe ce bandă să te încadrezi.

Te privesc. Ai același chip gingaș, chip ce reflectă un suflet curat,

Același chip îndrăgostit, același chip luminat,

Privești spre bolta cerească de parcă mă zărești. Ești mai frumoasă ca oricând,

Te iubesc! Am uitat să îți spun, dar aveam asta în gând,

Suspinând, te privesc cu ardoare. Aş vrea să fiu lângă tine,

Dar ești ca și cu mine atunci când știu că ești bine.

Expresia feței tale îmi arată că ți-ai propus să îmi urmezi dorința,

Ești așa hotărâtă, de neoprit din drumul tău. Eu te însoțesc cu neființa.

Nu-ţi pierde credința și voința! Acum, du-te! Te voi prinde din urmă.

Fă primul pas! Fericirea te așteaptă. Urmează-ţi inima, iar de e la mine, ea te îndrumă.

Te privesc, oftez, zâmbesc. Fericirea e un film cu mai multe serii,

Te iubesc! Urmează-ţi calea!… Și te pierzi în liniștea serii…

Published inPoeziiPoezii de la voi

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *